Un coșmar climatic se conturează în Atlantic. Europa începe să-l ia în serios

Încetinirea curenților oceanici ar putea perturba viața pe continent la o scară greu de imaginat. De la Reykjavík la Haga, guvernele europene încep să se pregătească pentru o schimbare majoră a oceanului, care ar putea pune capăt vieții așa cum o știm pe continent.

Circulația Atlantică de Răsturnare Meridională (AMOC) Foto: X@ECOWARRIORSS

În adâncurile Atlanticului de Nord, un sistem uriaș de curenți, cunoscut drept Circulația Atlantică de Răsturnare Meridională (AMOC), aduce spre nord ape calde din zona tropicală și împiedică astfel înghețarea Europei. Pe măsură ce oamenii continuă să emită în atmosferă gaze cu efect de seră, această „pompă de căldură" oceanică slăbește. Este posibil chiar să se oprească.

O zonă mai rece decât de obicei, aflată chiar la sud de Groenlanda și numită „pata rece", îi face pe unii cercetători să creadă că încetinirea a început deja. Alți specialiști au analizat modele climatice și înregistrări ale temperaturii mărilor și au rulat simulări. Concluzia lor este că situația s-ar putea înrăutăți mai repede decât se credea.

Procesul s-ar desfășura pe parcursul mai multor decenii. O încetinire severă sau un colaps al AMOC ar afecta însă agricultura, infrastructura, sistemele de protecție socială și economia Europei la o scară în comparație cu care căldura și incendiile din vara aceasta ar părea amintiri liniștite. Continentul s-ar putea confrunta cu ierni glaciale, veri secetoase, creșterea nivelului mării și furtuni violente.

Până de curând, scenariul era considerat improbabil, un exemplu extrem folosit pentru a avertiza asupra pericolelor schimbărilor climatice necontrolate. Pe măsură ce se adună dovezi că o încetinire majoră este posibilă, iar un colaps total, mai puțin probabil, guvernele încep să-l ia în serios și caută modalități de a limita pagubele.

Islanda a declarat colapsul AMOC un risc pentru securitatea națională. Olanda analizează ce ar însemna o încetinire pentru sistemul său de apărare împotriva inundațiilor. Finlanda studiază posibilele consecințe. Regatul Unit investește milioane într-un sistem de avertizare timpurie. Miniștrii țărilor nordice au început să discute despre această amenințare.

Pentru decidenți, instabilitatea AMOC ridică o problemă neobișnuită: cum te pregătești pentru un dezastru îndepărtat, care s-ar putea să nu se producă niciodată, dar care ar schimba radical viața în Europa dacă s-ar produce? Tot mai multe guverne ajung la concluzia că incertitudinea nu justifică așteptarea.

„Este iresponsabil să aștepți certitudinea absolută înainte de a te pregăti", a declarat pentru POLITICO Jóhann Páll Jóhannsson, ministrul islandez al climei. „Pentru că, în momentul în care consecințele devin de netăgăduit, poate fi prea târziu să le mai împiedicăm."

„Nu e vorba de panică sau alarmism", a adăugat el. „E pur și simplu o guvernare responsabilă."

Îngrijorarea a ajuns și la Bruxelles. Anul trecut, Teresa Ribera, comisarul european pentru tranziția verde, a propus ca AMOC să fie adăugat „pe lista acronimelor securității naționale din Europa".

Cum funcționează „motorul" Atlanticului

Motorul AMOC se află în Atlanticul de Nord, unde apa rece și sărată se scufundă în adâncuri. Acest proces atrage spre nord mai multă apă caldă și întreține o circulație care a modelat clima Europei timp de milenii.

Din cauza ei, Parisul nu are ierni la fel de aspre ca Ottawa, deși capitala Franței se află puțin mai la nord decât orașul canadian. Tot din cauza ei, Islanda și țările nordice ale Europei nu au un climat siberian.

Încălzirea globală amenință acum acest mecanism stabil de secole. Pe măsură ce calota glaciară din Groenlanda se topește, iar ploile mai abundente aduc mai multă apă dulce în Atlanticul de Nord, marea devine mai caldă și mai puțin sărată, deci mai puțin densă. Apa se scufundă mai greu, iar circulația slăbește.

Se poate declanșa astfel un cerc vicios: curenții mai slabi aduc mai puțină sare spre nord, apa se îndulcește și mai mult, iar AMOC încetinește și mai tare. Specialiștii se tem că, la un nivel suficient de ridicat de încălzire, circulația ar putea încetini semnificativ sau chiar s-ar putea opri.

Dacă ți se pare cunoscut, probabil e din cauza filmului-catastrofă „The Day After Tomorrow" din 2004. În el, oprirea curenților din Atlantic provoacă o înghețare bruscă și aruncă lumea într-o nouă epocă glaciară, peste noapte. Nu există dovezi că un scenariu atât de extrem și de rapid ar fi posibil.

Pericolul nu ține totuși doar de un viitor îndepărtat. Chiar dacă un colaps complet ar avea loc în decenii, probabil după 2100, anumite componente ale sistemului ar putea ceda mult mai devreme, iar efectele s-ar simți cu mult înainte ca circulația să se oprească.

„Anumite părți ale AMOC ar putea începe să se prăbușească pe drumul spre colapsul total", a explicat Laurie Laybourn, cercetător la Chatham House și director al Strategic Climate Risks Initiative. „Este un proces care ar produce perturbări pe parcurs."

Oamenii de știință sunt îngrijorați în special de girul subpolar, un curent circular aflat la sud de Groenlanda, care contribuie la funcționarea AMOC. Unele studii arată că procesul de amestecare a apei, pe care îl asigură girul, ar putea începe să se oprească încă din anii 2040, iar schimbări majore s-ar putea produce în doar zece ani.

Colapsul girului nu ar arunca întreaga Europă de Nord în înghețul asociat cu oprirea completă a AMOC. Ar putea însă aduce ierni considerabil mai reci și un risc mai mare de secetă.

„Este greu de spus exact când, dar cred că există un risc substanțial ca acest lucru să se întâmple în următorii 20 de ani", a spus Swinda Falkena, cercetătoare la Universitatea din Utrecht, care studiază girul subpolar. „În esență, înseamnă că trebuie să începem să ne planificăm de pe acum."

În cazul AMOC în ansamblu, cercetătorii nu știu încă de la ce nivel curenții ar depăși așa-numitul punct de basculare, dincolo de care prăbușirea într-o stare foarte slabă devine inevitabilă. Nu știu nici cât de aproape se află de acest punct. Estimările variază de la o încălzire de 1,4 grade Celsius peste nivelul preindustrial, prag pe care lumea tocmai l-a atins, până la 8 grade.

Cât de puternic vor fi afectați curenții rămâne subiect de dezbatere. Specialiștii se contrazic încă și în privința momentului în care a început încetinirea. Toți sunt însă de acord că AMOC va slăbi pe măsură ce clima se încălzește.

În 2023, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC), ale cărui rapoarte reflectă consensul științific actual, a concluzionat că AMOC „va slăbi foarte probabil în secolul XXI", intensitatea sa urmând să scadă cu 24-39% față de nivelul preindustrial.

IPCC și-a exprimat și „încrederea medie" că „un colaps abrupt nu este de așteptat înainte de 2100". Cercetările publicate după acest raport arată însă că sistemul ar putea atinge punctul de basculare mult mai devreme.

Două studii recente plasează acest prag în jurul mijlocului secolului. O altă lucrare a constatat că, chiar dacă emisiile ar scădea, colapsul ar începe mai degrabă decât nu înainte de sfârșitul secolului. Un alt studiu sugerează că riscul unei opriri a AMOC este de aproximativ 25% chiar și în cazul unei încălziri moderate. Iar un studiu din acest an a concluzionat că, până în 2100, curenții ar pierde jumătate din intensitate. În schimb, o lucrare recentă a ajuns la concluzia că un colaps complet în acest secol este improbabil.

„Riscurile", a spus Jóhannsson, „par mai serioase decât se credea."

Cum ar arăta o Europă fără AMOC

Oamenii de știință încep să schițeze cum ar arăta Europa după un colaps al AMOC. Se bazează pe modele climatice și pe cercetări privind efectul curenților asupra temperaturilor, precipitațiilor, nivelului mării și ecosistemelor. Tabloul, descris în studii publicate și în interviuri acordate POLITICO, este dramatic.

Iarna, continentul ar putea fi lovit de furtuni alimentate de diferența mare de temperatură dintre un nord devenit glacial și un sud la fel de cald ca înainte.

Gheața din Arctica ar putea înainta spre Scoția și fiordurile nordice. În Marea Baltică ar putea fi nevoie de spărgătoare de gheață. Canalele din Amsterdam ar putea îngheța complet, iar valurile de frig ar putea coborî temperaturile până la minus 20 de grade Celsius în Olanda și minus 40 în Scandinavia.

Seceta din Africa de Vest ar putea împinge migranții spre nord, pe măsură ce centura ploilor tropicale ar fi deplasată spre sud. Islanda ar putea suferi o devastare economică din cauza prăbușirii stocurilor de pește, potrivit unui scenariu elaborat de cercetători pentru Consiliul Nordic de Miniștri.

Pe coasta europeană a Atlanticului de Nord, nivelul mai ridicat al mării ar putea agrava inundațiile și ar împinge apa sărată în terenurile agricole joase. Verile ar rămâne caniculare, dar scăderea precipitațiilor ar putea agrava lipsa apei. Potrivit unei lucrări, în Regatul Unit suprafața terenurilor potrivite pentru agricultură ar scădea de la 32% în prezent la 7% după un colaps al AMOC.

Îngrijorarea față de aceste efecte începe să influențeze planificarea guvernamentală. Islanda, care a declarat colapsul AMOC un risc pentru securitatea națională, a adus subiectul în fața Consiliului Nordic de Miniștri în această primăvară. „Am discutat despre pregătirea unei evaluări comune a riscurilor pentru țările nordice", a spus Jóhannsson.

În Finlanda, ministrul climei, Sari Multala, a lansat vara aceasta o evaluare a consecințelor pe care le-ar avea o încetinire a AMOC pentru țară. Analiza include efectele asupra climei și a Mării Baltice, dar și asupra unor sectoare-cheie precum agricultura, energia și transporturile.

„Este evident că, dacă temperaturile ar scădea atât de mult cât prevăd scenariile cele mai sumbre, condițiile de viață din Finlanda s-ar deteriora foarte tare", a declarat ea pentru POLITICO. „Fiindcă ne aflăm în prima linie în ceea ce privește acest punct de basculare, vrem să fim cei care știu cel mai mult despre el."

Olanda realizează o evaluare similară, concentrată în special pe amenințarea la adresa sistemului de apărare împotriva apelor. Comisarul pentru Programul Delta, un funcționar numit de guvern și responsabil cu protejarea țării de pericolele legate de apă, lucrează la includerea slăbirii AMOC ca „scenariu ipotetic" în planurile de pregătire. Potrivit unor studii, o oprire a AMOC ar putea adăuga aproximativ o jumătate de metru la creșterea nivelului mării în unele zone ale Atlanticului de Nord, peste creșterea deja provocată de încălzirea globală.

„Viteza este incertă, momentul este incert, iar impactul este incert", a spus Saskia van Vuren, consilier al comisarului pentru Programul Delta pe tema AMOC. Subiectul influențează însă deja proiectele din teren. „Trebuie să recunoaștem că în viitor ar putea apărea gheață pe râuri", a adăugat ea, făcând referire la proiectele de restaurare a râurilor aflate în desfășurare.

Rămân totuși incertitudini majore. Este posibil, de exemplu, ca încălzirea globală să anuleze răcirea iernilor provocată de AMOC.

Cu toate acestea, „incertitudinea nu este un motiv pentru inacțiune", a spus Walid Oueslati, șeful diviziei de climă a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care a coordonat un raport despre cum pot aborda decidenții astfel de riscuri. „Este un motiv pentru o mai bună gestionare a riscurilor."

„Guvernele se confruntă zilnic cu riscuri incerte", a adăugat el, dând ca exemple „criza financiară, pandemia sau cutremurele și alte dezastre naturale".

Supravegherea oceanului

Una dintre primele linii de apărare împotriva unui colaps al AMOC este să observi când începe. Guvernele și oamenii de știință investesc în sisteme de avertizare timpurie, care să detecteze momentul în care componente esențiale ale circulației se apropie de un punct de basculare.

Guvernul britanic a investit 81 de milioane de lire sterline (94 de milioane de euro) într-un program de cercetare menit să creeze un mecanism de avertizare timpurie pentru două sisteme legate de AMOC, care ar putea fi ele însele aproape de un punct fără întoarcere: calota glaciară din Groenlanda și girul subpolar.

„Încercăm să reunim echipe care să observe, să modeleze și să prognozeze mai bine punctele de basculare, astfel încât să putem reacționa mai bine", a explicat Gemma Bale, una dintre cele două cercetătoare care conduc programul.

Programul, ca orice efort de urmărire a AMOC, depinde de observații fiabile și de lungă durată ale oceanului, a adăugat ea.

Cercetătorii au amplasat de-a lungul Atlanticului instrumente fixate pe fundul mării, care măsoară curenții. Unul dintre aceste sisteme, numit RAPID, este cel mai vechi program de observare aflat în desfășurare, cu 20 de ani de date consecvente.

„Este singurul lucru care ne spune direct cum se schimbă AMOC de la o zi la alta, de la o lună la alta, de la un an la altul", a spus Penny Holliday, director științific al Centrului Național de Oceanografie din Regatul Unit, care coordonează proiectul. Până acum, rețeaua a înregistrat o ușoară scădere a AMOC, deși cercetătorii nu sunt încă siguri dacă responsabilă este schimbarea climatică.

Rețeaua de monitorizare rămâne însă fragilă. Multe dintre sisteme sunt finanțate prin granturi de cercetare pe termen scurt, unele expirând în 2028. Programele de observare de zeci de ani depind astfel de prioritățile schimbătoare ale guvernelor.

În Statele Unite, de exemplu, administrația președintelui Donald Trump a decis la începutul acestui an să reducă finanțarea pentru observarea oceanelor și să demonteze geamandurile, apoi a făcut un pas înapoi în urma criticilor.

Episodul a evidențiat, pentru oamenii de știință, problema tratării monitorizării oceanice pe termen lung ca o succesiune de proiecte de cercetare pe termen scurt. Ei vor în schimb un sistem de observare permanent, finanțat la nivel internațional, o infrastructură de talia celor pe care guvernele le susțin deja pentru prognoza meteo sau cercetarea spațială.

„Dacă am reuși să ne unim eforturile, am avea un sistem de avertizare timpurie", a spus Holliday. „Am putea spune fiecărei țări dacă declinul AMOC prevăzut de modele a început deja."

Comisia Europeană a făcut un prim pas în această vară, anunțând o finanțare de 92 de milioane de euro pentru observarea oceanelor. În urma unui eveniment de angajare a fondurilor, organizat în septembrie, suma a ajuns la 220 de milioane de euro. Specialiștii în AMOC au salutat banii, dar au precizat că un sistem fiabil, la scara întregului Atlantic, ar necesita mult mai mult.

„Ai nevoie de circa 500 de milioane sau 1 miliard de euro pe an și atunci poți măsura oceanele la un nivel de detaliu fără precedent", a spus Sjoerd Groeskamp, cercetător la Institutul Regal Olandez pentru Cercetări Marine. „Sună mult, dar nu e. Acceleratorul de particule de la CERN are un buget de 1 miliard de euro pe an, nu? Telescopul James Webb a costat 10 miliarde de euro."

Groeskamp s-a aliat cu mai mulți europarlamentari pentru a cere Comisiei să aloce încă 25 de milioane de euro pe an pentru monitorizarea AMOC.

Mohammed Chahim, eurodeputat olandez de centru-stânga, care a condus campania pentru fonduri suplimentare, a spus că Bruxelles-ul ar trebui să „creeze un program financiar structurat pentru monitorizarea oceanelor, așa cum facem pentru spațiu".

„AMOC este una dintre cele mai mari îngrijorări ale mele", a adăugat el. „Dacă te uiți la pagubele economice pe care le-am putea înregistra din cauza AMOC, să cheltuiești câteva milioane sau câteva sute de milioane pentru un program de observare pe termen lung este esențial."

Pregătire care aduce beneficii oricum

Chiar dacă datele de observare ar arăta doar că un colaps al AMOC a devenit inevitabil, adică un avertisment târziu, nu timpuriu, informația tot ar conta, având în vedere deceniile în care s-ar desfășura impactul.

„Odată ce știm că punctul de basculare a fost depășit, că AMOC nu își va reveni brusc, ci va continua să slăbească în următoarele decenii, asta influențează puternic măsurile de adaptare care se iau", a explicat Stefan Rahmstorf, oceanograf la Institutul de Cercetare a Impactului Climatic de la Potsdam.

Între timp, spun experții, decidenții pot lua o serie de măsuri „fără regrete", care ar proteja populația dacă ar avea loc colapsul curenților și ar aduce beneficii țărilor chiar dacă AMOC rămâne stabil.

„Există situații în care câștigă toți, precum îmbunătățirea izolației locuințelor, care ajută atât împotriva încălzirii globale, cât și în cazul unei răciri semnificative", a spus Rahmstorf.

Multe dintre efectele unei opriri a AMOC s-ar adăuga problemelor cu care Europa se confruntă deja pe măsură ce planeta se încălzește: seceta, fenomenele meteo extreme și creșterea nivelului mării. Prin urmare, o mare parte din pregătiri sunt cunoscute: consolidarea infrastructurii în fața fenomenelor extreme, investiții în protecția coastelor împotriva inundațiilor și construirea unor lanțuri de aprovizionare mai puțin fragile.

„Putem identifica unele măsuri fără regrete", a spus Laybourn, de la Chatham House. El a dat ca exemple renovarea clădirilor, refacerea naturii pentru a face agricultura mai rezistentă și sprijinirea țărilor din Africa, unde musonii ar putea fi perturbați. „Sunt lucruri care funcționează indiferent ce se va întâmpla."

Cea mai importantă măsură fără regrete este și singura care, spun oamenii de știință, poate reduce riscul unui colaps al AMOC: reducerea emisiilor care încălzesc planeta.

„Răspunsul principal trebuie să fie încetarea tergiversărilor și a amânărilor în ceea ce privește reducerea emisiilor și eliminarea treptată a combustibililor fosili", a spus Rahmstorf.

Lucrul acesta este valabil chiar și pentru componentele sistemului care ar putea ceda mai devreme, cum este girul subpolar. „Pentru a reduce riscul ca acest lucru să se întâmple, singurul lucru real pe care îl poți face este să încetinești încălzirea globală", a spus Falkena, cercetătoarea de la Universitatea din Utrecht. „Reduceți emisiile cât de repede puteți."

Mesajul este reluat tot mai des de guvernele cele mai expuse amenințării.

„Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru a limita creșterea temperaturii este să reducem rapid emisiile", a declarat ministrul norvegian al climei, Andreas Bjelland Eriksen, întrebat cum abordează țara sa riscul unei opriri a AMOC.

Jóhannsson, ministrul islandez, a comparat reacția țării sale față de amenințarea AMOC cu felul în care creșterea nivelului mării i-a determinat pe statele insulare din Pacific să ceară o acțiune climatică globală mai fermă.

„Pentru noi, posibilitatea colapsului AMOC nu este o întrebare științifică abstractă", a spus el. „Este, practic, una existențială, pentru că știm că destabilizarea AMOC ar aduce perturbări profunde în infrastructura, ecosistemele și modul nostru de viață."